Psalmi 144

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi^(A) deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
² Binefăcătorul^(B) meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
³ Doamne^(C), ce este omul ca să iei cunoştinţă de el,
fiul omului ca să iei seama la el?
⁴ Omul^(D) este ca o suflare,
zilele^(E) lui sunt ca umbra care trece.
⁵ Pleacă^(F) cerurile, Doamne, şi pogoară-Te!
Atinge^(G) munţii, ca să fumege!
⁶ Fulgeră^(H) şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!
Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!
⁷ Întinde-Ţi^(I) mâinile de sus,
izbăveşte-mă^(J) şi scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor^(K) celui străin,
⁸ a căror gură spune neadevăruri^(L)
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
⁹ Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare^(M) nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
¹⁰ Tu, care^(N) dai împăraţilor biruinţa,
care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
¹¹ izbăveşte-mă^(O) şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
¹² Fiii noştri sunt ca^(P) nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor;
fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.
¹³ Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
¹⁴ viţelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun ţipăt în uliţele noastre!
¹⁵ Ferice^(Q) de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!