Add parallel Print Page Options

Psalmul 84

Către mai-marele cântăreţilor. De cântat pe ghitit. Un psalm al fiilor lui Core

Cât de plăcute(A) sunt locaşurile Tale,
Doamne al oştirilor!
Sufletul(B) meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului,
inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo
şi rândunica, un cuib unde îşi pune puii…
Ah, altarele Tale, Doamne al oştirilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
Ferice(C) de cei ce locuiesc în Casa Ta,
căci ei tot mai pot să Te laude!
Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine,
în a căror inimă locuieşte încrederea!
Când străbat aceştia Valea Plângerii(D), o prefac într-un loc plin de izvoare
şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
Ei merg din(E) putere în putere,
şi se(F) înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea!
Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!
Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule(G),
şi priveşte faţa unsului Tău!
10 Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte;
eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile răutăţii!
11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare(H) şi un scut(I),
Domnul dă îndurare şi slavă,
şi nu lipseşte de niciun(J) bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
12 Doamne al oştirilor,
ferice(K) de omul care se încrede în Tine!