Psalmul 112[a]

Lăudaţi-L pe Domnul!

Ferice de omul care se teme de Domnul
    şi care găseşte o mare plăcere în poruncile Lui!

Urmaşii[b] lui vor fi puternici în ţară;
    neamul celor integri va fi binecuvântat.
Bogăţie şi belşug sunt în casa lui,
    iar dreptatea sa dăinuieşte pentru totdeauna.
O lumină străluceşte în întuneric pentru cei integri,
    pentru cel ce este îndurător, milostiv şi drept.[c]
Îi merge bine omului care îşi face milă împrumutând
    şi care îşi chiverniseşte lucrurile potrivit cu dreptatea.
Niciodată nu se va clătina.
    Cel drept va fi amintit întotdeauna.
El nu se teme de veşti rele,
    căci inima lui este tare şi se încrede în Domnul.
Inima lui este tare şi nu se teme;
    el îşi va vedea împlinită dorinţa faţă de duşmanii săi.
A împărţit şi a dăruit celor nevoiaşi;
    dreptatea lui rămâne pentru totdeauna,
        iar puterea[d] îi va fi înălţată cu onoare[e].

10 Cel rău vede aceasta şi se mânie,
    scrâşneşte din dinţi şi leşină;
        dorinţele celor răi tot neîmplinite rămân.

Footnotes

  1. Psalmii 112:1 Titlu. Un psalm în acrostih (în textul ebraic fiecare vers începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor)
  2. Psalmii 112:2 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic
  3. Psalmii 112:4 Sau: integri, / căci El [Domnul] este îndurător, milostiv şi drept.
  4. Psalmii 112:9 Lit.: cornul, cornul simbolizând puterea
  5. Psalmii 112:9 Sau: cu slavă

Psalmul 112

Lăudaţi pe Domnul!
Ferice(A) de omul care se teme de Domnul
şi care(B) are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
Sămânţa lui va fi puternică(C) pe pământ;
neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.
El are în casă bogăţie(D) şi belşug
şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.
Celui fără prihană îi răsare o lumină(E) în întuneric,
El este milostiv, îndurător şi drept.
Ce bine-i(F) merge omului care face milă şi împrumută pe altul
şi care îşi rânduieşte faptele(G) după dreptate!
Căci el nu se clatină niciodată(H);
pomenirea(I) celui neprihănit ţine în veci.
El nu se teme de(J) veşti rele,
ci inima(K) lui este tare, încrezătoare(L) în Domnul.
Inima îi este mângâiată, n-are(M) nicio teamă,
până ce îşi vede(N) împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui.
El este(O) darnic, dă celor lipsiţi;
milostenia(P) lui ţine în veci;
capul(Q) i se înalţă cu slavă.
10 Cel rău(R) vede lucrul acesta şi se mânie,
scrâşneşte din dinţi(S) şi se(T) topeşte.
Poftele(U) celor răi rămân neîmplinite.