Psalmul 78

Un maschil[a] al lui Asaf

Poporul meu, ascultă învăţătura mea!
    Deschideţi-vă urechile la cuvintele gurii mele!
Îmi voi deschide gura cu pilde,
    voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi,
lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învăţat,
    pe care ni le-au povestit strămoşii noştri.
Nu le vom ascunde de fiii noştri,
    ci vom spune generaţiei următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
    puterea şi minunile Lui pe care le-a săvârşit.

El a ridicat o mărturie în Iacov,
    a pus o Lege în Israel
şi a poruncit strămoşilor noştri
    să-şi înveţe fiii din ea,
pentru ca generaţia următoare,
    fiii care se vor naşte, să o cunoască,
        şi ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor;
să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
    să nu uite lucrările lui Dumnezeu,
        ci să-I împlinească poruncile;
să nu fie ca strămoşii lor,
    o generaţie neascultătoare şi răzvrătită,
o generaţie care nu şi-a pregătit inima
    şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.

Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgători cu arcul,
    au dat înapoi în ziua bătăliei:
10 nu păziseră legământul lui Dumnezeu,
    refuzând să umble în Legea Lui;
11 I-au uitat faptele
    şi minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoşilor lor
    în regiunea Ţoan din ţara Egiptului.
13 A despărţit marea şi i-a trecut prin ea,
    punând apele să stea ca un zid.
14 I-a călăuzit printr-un nor ziua,
    şi toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în pustie,
    ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente
    şi să curgă apa râuri-râuri.

17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El,
    răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
    cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
    „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20 Desigur, El a lovit stânca
    din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri,
însă va putea El oare să ne dea şi pâine,
    va putea El să dea carne poporului Său?“
21 Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra.
    S-a aprins un foc împotriva lui Iacov
        şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu
    şi pentru că nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuşi El a dat porunci norilor de sus
    şi a deschis porţile cerului.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
    şi le-a dat grâu ceresc.
25 Au mâncat cu toţii pâinea celor puternici[b]
    şi le-a trimis hrană pe săturate.
26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit
    şi a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă
    şi cu înaripate multe cât nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,
    împrejurul locuinţelor lor.
29 Au mâncat şi s-au îmbuibat,
    căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să-şi astâmpere pofta,
    chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu a şi izbucnit împotriva lor,
    omorând pe cei mai viguroşi dintre ei
        şi doborând pe tinerii lui Israel.

32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
    şi, în pofida minunilor Lui, ei tot nu au crezut.
33 De aceea le-a pus El capăt zilelor în deşertăciune
    şi anilor lor în teroare.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
    se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35 îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
    că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gurile lor
    şi cu limba lor Îl minţeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui
    şi nu se încredeau în legământul Lui.
38 Totuşi El a fost milos;
    le-a iertat nelegiuirea
        şi nu i-a nimicit.
De multe ori Şi-a retras mânia
    şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie.
39 Şi-a adus aminte că sunt doar carne,
    doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.

40 De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deşert
    şi L-au întristat în pustie!
41 S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu,
    îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au amintit de mâna Lui –
    de ziua când i-a izbăvit de duşman,
43 când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt
    şi minunile Sale în regiunea Ţoan:
44 cum le-a prefăcut râurile în sânge
    şi apa din pâraie cu neputinţă de băut;
45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat
    şi broaşte care i-au prăpădit;
46 cum le-a dat roadele pradă omizii
    şi munca lor pradă lăcustei;
47 cum le-a ruinat viile cu grindină
    şi sicomorii cu lapoviţă[c];
48 cum le-a dat vitele pradă grindinei
    şi cirezile pradă fulgerului;
49 cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
    furia, indignarea şi necazul,
        îngeri aducători de nenorociri;
50 cum Şi-a dat frâu liber mâniei,
    fără să le scape sufletul de la moarte,
        dându-le viaţa pe mâna molimei;
51 cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului,
    pârga puterii din corturile lui Ham;
52 cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă,
    i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi;
53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă,
    în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea;
54 cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte,
    la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa;
55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri,
    cum le-a dat teritoriul în moştenire
        şi a pus seminţiile lui Israel să le locuiască corturile.

56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt
    şi s-au răzvrătit împotriva Lui;
        nu au păzit mărturiile Lui.
57 S-au depărtat şi au fost necredincioşi asemenea părinţilor lor;
    s-au schimbat devenind ca un arc defectuos.
58 L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor,
    prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără
    şi l-a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo,
    Cortul în care locuia printre oameni.
61 Şi-a lăsat tăria[d] în captivitate
    şi slava – în mâna duşmanului.
62 Şi-a dat poporul pradă sabiei;
    Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui.
63 Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc,
    iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate[e].
64 Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie,
    iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.

65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise,
    ca viteazul înveselit de vin.
66 Şi-a înlăturat duşmanii;
    i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.
67 Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif
    şi nu a ales seminţia lui Efraim.
68 A ales însă seminţia lui Iuda
    şi muntele Sion, pe care-l iubeşte.
69 Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile
    şi precum pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, robul Lui,
    l-a luat de la staulele oilor,
71 l-a adus dinapoia mieilor
    ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
        şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă
    şi i-a condus cu mâini pricepute.

Footnotes

  1. Psalmii 78:1 Titlu. Vezi Ps. 32
  2. Psalmii 78:25 LXX: pâinea îngerilor (vezi şi Ps. 103:20)
  3. Psalmii 78:47 Sau: cu îngheţ
  4. Psalmii 78:61 Vezi 1 Sam. 4:17, 21
  5. Psalmii 78:63 Prin cântece de nuntă

Psalmul 78

O cântare a lui Asaf

Ascultă(A), poporul meu, învăţăturile mele!
Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
Îmi deschid(B) gura şi vorbesc în pilde,
vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
Ce(C) am auzit, ce ştim,
ce ne-au povestit părinţii noştri,
nu(D) vom ascunde de copiii lor,
ci vom(E) vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
El(F) a pus o mărturie în Iacov,
a dat o Lege în Israel
şi a poruncit părinţilor noştri
să-şi(G) înveţe în ea copiii,
ca(H) să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte
şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
şi să păzească poruncile Lui.
(I) nu fie ca părinţii lor,
un(J) neam neascultător şi răzvrătit,
un neam care n-avea o inimă tare
şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul,
au dat dosul în ziua luptei,
10 pentru că n-au(K) ţinut legământul lui Dumnezeu,
şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11 Au dat uitării(L) lucrările Lui,
minunile Lui, pe care li le arătase.
12 Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni(M)
în ţara Egiptului, în(N) câmpia Ţoan.
13 A despărţit(O) marea şi le-a deschis un drum prin ea,
ridicând(P) apele ca un zid.
14 I-a(Q) călăuzit ziua cu un nor
şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15 A despicat(R) stânci în pustie
şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
16 A făcut să ţâşnească izvoare din(S) stânci
şi să curgă ape ca nişte râuri.
17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,
n-au încetat să se răzvrătească(T) împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 Au ispitit(U) pe Dumnezeu în inima lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit(V) împotriva lui Dumnezeu
şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
20 Iată(W) că El a lovit stânca, de au curs ape
şi s-au vărsat şiroaie.
Dar va putea El să dea şi pâine
sau să facă rost de carne poporului Său?”
21 Domnul a auzit şi S-a(X) mâniat.
Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov
şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
22 pentru că n-au crezut(Y) în Dumnezeu,
pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
23 El a poruncit norilor de sus
şi a deschis porţile cerurilor:
24 a(Z) plouat peste ei mană de mâncare
şi le-a dat grâu din cer.
25 Au mâncat cu toţii pâinea celor mari
şi le-a trimis mâncare să se sature.
26 A(AA) pus să sufle în ceruri vântul de răsărit
şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
27 A plouat peste ei carne ca pulberea
şi păsări înaripate cât nisipul mării;
28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul locuinţelor lor.
29 Ei(AB) au mâncat şi s-au săturat din destul:
Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30 Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta,
mâncarea(AC) le era încă în gură,
31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,
a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei
şi a doborât pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei(AD) n-au încetat să păcătuiască
şi(AE) n-au crezut în minunile Lui.
33 De(AF) aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,
le-a curmat anii printr-un sfârşit năpraznic.
34 Când(AG) îi lovea de moarte, ei Îl căutau,
se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
35 îşi aduceau aminte că Dumnezeu(AH) este Stânca lor
şi că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul(AI) lor.
36 Dar Îl înşelau(AJ) cu gura
şi-L minţeau cu limba.
37 Inima(AK) nu le era tare faţă de El
şi nu erau credincioşi legământului Său.
38 Totuşi(AL), în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte;
Îşi opreşte(AM) de multe ori mânia
şi(AN) nu dă drumul întregii Lui urgii.
39 El Şi-a(AO) adus deci aminte că(AP) ei nu erau decât carne,
o(AQ) suflare care trece şi nu se mai întoarce.
40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!
De câte ori L-au mâniat(AR) ei în pustietate!
41 Da, n-au încetat să ispitească(AS) pe Dumnezeu
şi să întărâte(AT) pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui,
de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş,
43 de minunile pe care le-a(AU) făcut în Egipt
şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.
44 Cum(AV) le-a prefăcut râurile în sânge
şi n-au putut să bea din apele lor.
45 Cum a(AW) trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare care i-au mâncat
şi(AX) broaşte care i-au nimicit.
46 Cum(AY) le-a dat holdele pradă omizilor,
rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47 Cum le-a(AZ) prăpădit viile, bătându-le cu piatră,
şi smochinii din Egipt cu grindină.
48 Cum le-a lăsat(BA) vitele pradă grindinei
şi turmele pradă focului cerului.
49 El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă,
urgia, iuţimea şi necazul:
o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50 Cum Şi-a dat drum slobod mâniei,
nu le-a scăpat sufletul de la moarte
şi le-a dat viaţa pradă molimei;
51 cum(BB) a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt,
pârga puterii în corturile(BC) lui Ham.
52 Cum a(BD) pornit pe poporul Său ca pe nişte oi,
şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie.
53 Cum i-a dus(BE) fără nicio grijă,
ca să nu le fie frică,
iar(BF) marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt(BG),
spre muntele acesta, pe(BH) care dreapta Lui l-a câştigat.
55 Cum a izgonit(BI) neamurile dinaintea lor,
le-a(BJ) împărţit ţara în părţi de moştenire
şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar(BK) ei au ispitit pe Dumnezeul
Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui
şi n-au ţinut poruncile Lui.
57 Ci s-au(BL) depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor,
s-au abătut la o parte, ca(BM) un arc înşelător,
58 L-au(BN) supărat prin înălţimile(BO) lor
şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
59 Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat,
şi a urgisit rău de tot pe Israel.
60 A(BP) părăsit locuinţa Lui din Silo,
cortul în care locuia între oameni.
61 Şi-a(BQ) dat slava pradă robiei
şi măreţia Lui, în mâinile vrăjmaşului.
62 A(BR) dat pradă sabiei pe poporul Lui
şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.
63 Pe tinerii lui i-a ars focul
şi fecioarele(BS) lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64 Preoţii(BT) săi au căzut ucişi de sabie,
şi văduvele(BU) lui nu s-au bocit.
65 Atunci, Domnul S-a(BV) trezit, ca(BW) unul care a dormit,
ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66 şi(BX) a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau,
acoperindu-i cu veşnică ocară.
67 Însă a lepădat cortul lui Iosif
şi n-a ales seminţia lui Efraim,
68 ci a ales seminţia lui Iuda,
Muntele Sionului, pe(BY) care-l iubeşte.
69 Şi-a(BZ) zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt
şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
70 A(CA) ales pe robul Său David
şi l-a luat de la staulele de oi.
71 L-a luat dindărătul oilor(CB) care alăptau,
ca să pască(CC) pe poporul Său Iacov şi pe moştenirea Sa Israel.
72 Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită(CD)
şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.