¹⁷ deoarece în^(A) ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit^(B) va trăi prin credinţă”.

²² şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin^(A) credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu^(B) este nicio deosebire.

²⁸ Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin^(A) credinţă, fără faptele Legii.

³ Căci – lucru^(A) cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească^[a] o făcea fără putere – Dumnezeu^(B) a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,

²⁴ Astfel, Legea^(A) ne-a fost un îndrumător^[a] spre Hristos, ca^(B) să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

¹⁸ Astfel, pe de o parte se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinţei^(A) şi zădărniciei ei, ¹⁹ căci Legea^(B) n-a făcut nimic desăvârşit, şi pe de alta, se pune în loc o nădejde^(C) mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.