Îngăduinţa creştinească

14 Primiţi bine pe cel slab^(A) în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. ² Unul crede că poate^(B) să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. ³ Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine^(C) nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. ⁴ Cine eşti tu^(D), care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. ⁵ Unul^(E) socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. ⁶ Cine^(F) face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri^(G) lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. ⁷ În adevăr, niciunul^(H) din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. ⁸ Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. ⁹ Căci Hristos^(I) pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire^(J) şi peste cei morţi, şi peste cei vii. ¹⁰ Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi^(K) ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. ¹¹ Fiindcă este scris: „Pe viaţa^(L) Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”. ¹² Aşa că fiecare^(M) din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Să nu jignim pe fratele nostru

¹³ Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să^(N) nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. ¹⁴ Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că^(O) nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel^(P) ce crede că este necurat. ¹⁵ Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu^(Q) nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! ¹⁶ Nu^(R) faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. ¹⁷ Căci^(S) Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. ¹⁸ Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut^(T) lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. ¹⁹ Aşadar^(U) să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră^(V). ²⁰ Să nu nimiceşti pentru^(W) o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate^(X) lucrurile sunt curate. Totuşi^(Y) a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. ²¹ Bine este să nu mănânci carne^(Z), să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. ²² Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice^(AA) de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. ²³ Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot^(AB) ce nu vine din încredinţare e păcat.