Cei tari să îngăduie pe cei slabi

15 Noi^(A), care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile^(B) celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.

¹² Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar^(A) noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca^(B) să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.

⁹ Şi când eram la voi şi m-am găsit în nevoie, n-am^(A) fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit fraţii^(B), când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit şi mă voi feri să^(C) vă îngreunez cu ceva.

¹² Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca^(A) să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă.

¹³ În adevăr^(A), în ce aţi fost voi puşi mai prejos decât celelalte biserici, afară doar că numai eu^(B) singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta^(C)!…

²⁸ Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze^(A) cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui^(B) lipsit.

¹¹ Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să^(A) vă vedeţi de treburi şi să^(B) lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.

¹⁴ Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi^(A) pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi^(B) pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi^(C) pe cei slabi, să fiţi^(D) răbdători cu toţi.

⁸ N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne^(A), am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.