Add parallel Print Page Options

11 Deschide-ţi porţile(A), Libanule, ca să-ţi mănânce focul cedrii! Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut şi cei falnici sunt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost(B) dată jos! Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului este nimicit. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Paşte oile(C) de tăiat! Căci cei ce le cumpără le taie şi nu(D) se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice(E): ‘Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!’ Şi păstorii lor nu le cruţă. Căci nu mai am milă de locuitorii ţării, zice Domnul, ci iată, dau pe oameni, pe unii în mâinile altora şi în mâinile împăratului lor; ei vor pustii ţara şi n-o vor izbăvi din mâinile lor.” Atunci M-am apucat să pasc(F) oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase(G) din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit Îndurare(H), iar pe celălalt l-am numit Legământ. Şi am păscut oile. Am nimicit cu desăvârşire pe cei trei păstori într-o(I) lună: sufletul Meu nu-i mai răbda şi se scârbise şi sufletul lor de Mine. Şi am zis: „Nu vă mai pot paşte! Cea care are să moară să moară(J), cea care are să piară să piară şi cele ce mai rămân să se mănânce unele pe altele!” 10 Mi-am luat toiagul Îndurare şi l-am rupt, ca să rup legământul Meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele. 11 Şi când s-a rupt, în ziua aceea, nenorocitele(K) acelea de oi care au luat seama la Mine au cunoscut astfel că acesta era Cuvântul Domnului. 12 Eu le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!” Şi Mi-au cântărit, ca plată(L), treizeci de arginţi. 13 Dar Domnul Mi-a zis: „Aruncă(M) olarului preţul acesta scump cu care M-au preţuit!” Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în Casa Domnului, pentru olar. 14 Apoi Mi-am rupt la doilea toiag Legământ ca să rup frăţia dintre Iuda şi Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia(N) şi uneltele unui păstor nebun!” 16 Căci iată că voi ridica în ţară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase, ci va mânca din carnea celor mai grase şi nu le va mai lăsa decât copitele! 17 Vai(O) de păstorul de nimic care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot şi să i se stingă ochiul drept!”

Cei doi păstori

11 „Deschide-ţi porţile, Libanule,
    ca să-ţi mănânce focul cedrii!
Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut,
    cei falnici au fost distruşi!
Văitaţi-vă, stejari din Başan,
    căci pădurea cea deasă a fost doborâtă!
Se aude vaietul păstorilor,
    căci le-a fost distrusă gloria[a]!
Se aude răgetul puilor de lei,
    căci a fost distrusă mândria[b] Iordanului.“

Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Păstoreşte oile care sunt pentru tăiere! Cei ce le cumpără, le taie şi nu se simt vinovaţi, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul, căci ne-am îmbogăţit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruţă! Căci nu-i voi mai cruţa pe locuitorii ţării, zice Domnul, ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său şi pe mâna regelui său! Ei vor devasta ţara, iar Eu n-o voi izbăvi din mâna lor.“

Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere, da, pe cele mai nenorocite oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoinţă[c]“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – şi am păstorit turma. Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori.

Sufletul meu nu i-a[d] mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise şi el de mine! Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care este pentru tăiere să fie tăiată, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“

10 Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoinţă“ şi l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. 11 A fost rupt în ziua aceea, iar oile cele nenorocite din turmă, care au luat seama la mine, au ştiut că acesta era Cuvântul Domnului.

12 Atunci le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata, dacă nu, nu mi-o daţi!“ Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginţi[e].

13 Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului[f] preţul aceasta «scump»[g] la care am fost apreciat de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului[h], în Casa Domnului.

14 Apoi am rupt şi cel de-al doilea toiag, numit „Unire“ , ca să rup astfel frăţia dintre Iuda şi Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16 Căci iată, voi ridica în ţară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca şi pe cea sănătoasă n-o va hrăni, ci va mânca carnea celor grase şi le va smulge copitele.

17 Vai de păstorul de nimic,
    care îşi părăseşte turma!
Să cadă sabia peste braţul lui
    şi pe ochiul lui cel drept!
Să i se usuce braţul în întregime
    şi să-i orbească de tot ochiul drept!“

Footnotes

  1. Zaharia 11:3 Cu referire la întinsele păşuni
  2. Zaharia 11:3 Cu referire la hăţişurile de pe malul Iordanului
  3. Zaharia 11:7 Sau: Plăcere; şi în v. 10
  4. Zaharia 11:8 Cel mai probabil cu referire la turmă, la popor
  5. Zaharia 11:12 Preţul unui sclav, printre israeliţi (vezi Ex. 21:32); un preţ derizoriu
  6. Zaharia 11:13 TM; Siriacă: în trezorerie
  7. Zaharia 11:13 Domnul este ironic aici
  8. Zaharia 11:13 TM; Siriacă: în trezorerie