Apocalipsa 14
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
14 Apoi m-am uitat şi iată că Mielul(A) stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o(B) sută patruzeci şi patru de mii, care(C) aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. 2 Şi am auzit venind din cer un glas ca(D) un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta(E) şi cântau(F) din alăutele lor. 3 Cântau o cântare(G) nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. 4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci(H) sunt verguri[a] şi(I) urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost(J) răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod(K) pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5 Şi în(L) gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt(M) fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 6 Şi am văzut un alt înger care zbura(N) prin mijlocul cerului cu o(O) Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui(P) neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă(Q) de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă(R) Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A(S) căzut, a căzut Babilonul, cetatea(T) cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva(U) fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea(V) şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat(W) neamestecat în(X) paharul mâniei Lui şi va fi chinuit(Y) în foc(Z) şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul(AA) chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! 12 Aici(AB) este răbdarea sfinţilor, care(AC) păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” 13 Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: ‘Ferice(AD) de acum încolo de morţii care(AE) mor în Domnul!’ – Da, zice Duhul, ei(AF) se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” 14 Apoi m-am uitat şi iată un nor alb şi pe nor şedea cineva care semăna(AG) cu un fiu al omului; pe cap avea(AH) o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. 15 Şi un alt înger a(AI) ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera(AJ) Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului(AK) este copt”. 16 Atunci, Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat. 17 Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. 18 Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit(AL) din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune(AM) cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi”. 19 Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul(AN) cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Şi teascul(AO) a fost călcat în picioare afară(AP) din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până(AQ) la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
Footnotes
- Apocalipsa 14:4 virgini.
Apocalipsa 14
Nouă Traducere În Limba Română
Mielul şi cei o sută patruzeci şi patru de mii
14 M-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion, şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său. 2 Şi am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiştilor care cântă la harfele lor. 3 Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. 4 Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini[a]. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5 Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină.
Mesajele celor trei îngeri
6 Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. 7 El spunea cu glas puternic: „Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“
8 Un alt înger, al doilea, a urmat spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat să bea la toate neamurile din vinul mâniei[b] datorat desfrânării lui[c]!“
9 Un alt înger, al treilea, le-a urmat spunând cu glas puternic: „Dacă i se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat[d] în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. 11 Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei şi imaginii ei şi cei ce primesc semnul numelui ei.“ 12 Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus[e].
13 Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice[f] de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“
14 Apoi m-am uitat şi iată că era un nor alb, iar pe nor şedea „Cineva Care era ca un fiu al omului“[g]. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15 Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ 16 Cel Ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.
17 Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. 18 Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“ 19 Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii[h].
Footnotes
- Apocalipsa 14:4 Probabil limbajul este unul figurat, cu referire la idolatrie, care în VT este prezentat sub forma adulterului şi a desfrânării
- Apocalipsa 14:8 Vinul simbolizează în VT judecata lui Dumnezeu (vezi Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33); vezi şi v. 10
- Apocalipsa 14:8 Sau: vinul pasiunii desfrânării lui
- Apocalipsa 14:10 Adică cu toată tăria lui, nediluat
- Apocalipsa 14:12 Sau: credinţa lui Isus
- Apocalipsa 14:13 Vezi nota de la 1:3
- Apocalipsa 14:14 Vezi Dan. 7:13
- Apocalipsa 14:20 O stadie (gr.: stadion) măsura aproximativ 185 m; aproximativ 300 km
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.