21 Apoi am^(A) văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că^(B) cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. ² Şi eu am văzut^(C) coborându-se, din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită^(D) ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. ³ Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul^(E) lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. ⁴ El^(F) va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi^(G) moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici^(H) tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” ⁵ Cel ce^(I) şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată^(J), Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste^(K) cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate”. ⁶ Apoi mi-a zis: „S-a^(L) isprăvit! Eu^(M) sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi^(N) da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. ⁷ Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu^(O) voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu. ⁸ Dar^(P) cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul^(Q) care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” ⁹ Apoi unul din cei^(R) şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa^(S), nevasta Mielului!” ¹⁰ Şi m-a dus, în^(T) Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea^(U) sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, ¹¹ având^(V) slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. ¹² Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece^(W) porţi şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. ¹³ Spre^(X) răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi. ¹⁴ Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele^(Y) erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. ¹⁵ Îngerul, care vorbea cu mine, avea^(Z) ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. ¹⁶ Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini^[a]. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. ¹⁷ I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. ¹⁸ Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. ¹⁹ Temeliile^(AA) zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; ²⁰ a cincea, de sardonix; a şasea, de a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. ²¹ Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii^(AB) era de aur curat, ca sticla străvezie. ²² În cetate n-am văzut niciun^(AC) Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei. ²³ Cetatea^(AD) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. ²⁴ Neamurile^(AE) vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. ²⁵ Porţile^(AF) ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi^(AG) noapte. ²⁶ În ea vor aduce^(AH) slava şi cinstea neamurilor. ²⁷ Nimic întinat nu^(AI) va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea^(AJ) vieţii Mielului.