M-am uitat şi iată că era cineva care semăna la înfăţişare cu un om[a]; de la ceea ce părea a fi brâul său în jos era foc, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în sus era ceva asemenea strălucirii metalului lustruit. El a întins ceva ca o mână şi m-a luat de zulufii capului. Duhul m-a ridicat între pământ şi cer şi m-a dus la Ierusalim în vedenii dumnezeieşti, la intrarea dinspre nord a curţii interioare, acolo unde era aşezat idolul care stârnea gelozia lui Dumnezeu. Dintr-odată a apărut slava Dumnezeului lui Israel, aşa cum am văzut-o în vale.

Read full chapter

Footnotes

  1. Ezechiel 8:2 LXX (vezi şi 1:26); TM: cu focul