Add parallel Print Page Options

Pavel în Macedonia

20 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei şi a(A) plecat în Macedonia. A străbătut ţinutul acesta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar(B) iudeii i-au întins curse. Atunci, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh(C) şi Secund din Tesalonic, Gaius(D) din Derbe, Timotei(E), precum şi Tihic(F) şi Trofim(G) care erau din Asia. Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat la Troa. Iar noi, după zilele(H) Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în(I) Troa, unde am stat şapte zile.

Învierea lui Eutih

În ziua dintâi(J) a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să(K) frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În(L) odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel s-a pogorât, s-a(M) repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu(N) vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”. 11 După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12 Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

Pavel la Milet

13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene. 15 De aici am mers pe mare şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion şi a doua zi am venit la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci(O) se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să(P) fie în Ierusalim de Ziua(Q) Cincizecimii.

Cuvântarea de rămas-bun

17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii. 18 Când au venit la el, le-a zis:

„Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din(R) ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe(S) care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20 Ştiţi că n-am(T) ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case 21 şi să vestesc(U) iudeilor şi grecilor pocăinţa(V) faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Şi acum, iată că împins(W) de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Numai Duhul Sfânt(X) mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Dar eu nu(Y) ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci(Z) vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi(AA) slujba pe(AB) care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, ştiu(AC) că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele(AD) tuturor. 27 Căci(AE) nu m-am ferit să vă vestesc tot planul(AF) lui Dumnezeu. 28 Luaţi seama(AG) dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a(AH) pus Duhul Sfânt episcopi[a], ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care(AI) a câştigat-o cu(AJ) însuşi sângele Său. 29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor(AK) vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, 30 şi se vor scula din(AL) mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei(AM) ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului(AN) harului Său, care vă(AO) poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea(AP) împreună cu toţi cei sfinţiţi. 33 N-am râvnit nici la argintul(AQ), nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34 Singuri ştiţi că(AR) mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. 35 În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că(AS), lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primeşti’.” 36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat(AT) şi s-a rugat împreună cu ei toţi. 37 Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut(AU) pe grumazul lui Pavel şi l-au sărutat. 38 Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care(AV) le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 20:28 Sau: priveghetori.

Prin Macedonia şi Grecia

20 Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia. A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, unde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. Îl însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihicus şi Trofimus din Asia[a]. Aceştia au luat-o înainte şi ne-au[b] aşteptat în Troa. Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile.

Învierea lui Eutih

În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea[c], Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii. În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi. Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort. 10 Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe[d], spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“ 11 Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat. 12 Tânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi.

Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes

13 Noi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene. 15 De acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,)[e] iar în ziua următoare am ajuns în Milet. 16 Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia[f], pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.

17 Din Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii[g] bisericii. 18 Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele:

„Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19 slujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor. 20 N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case, 21 şi mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus. 22 Şi acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo; 23 doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Însă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia. 26 De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu! 28 Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori[h] ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu[i], pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu[j]! 29 Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce[k], care nu cruţă turma; 30 şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite[l], ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi! 32 Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi! 33 N-am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui. 34 Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine. 35 În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“

36 După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat. 37 Toţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult. 38 Căci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 20:4 Vezi nota de la 2:9
  2. Faptele Apostolilor 20:5 Vezi nota de la 16:10
  3. Faptele Apostolilor 20:7 Probabil este vorba despre Cina Domnulu (vezi Lc. 22:19; F.A. 2:42)
  4. Faptele Apostolilor 20:10 Vezi 1 Regi 17:21
  5. Faptele Apostolilor 20:15 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
  6. Faptele Apostolilor 20:16 Vezi nota de la 2:9; peste tot în capitol
  7. Faptele Apostolilor 20:17 Sau: prezbiterii
  8. Faptele Apostolilor 20:28 Gr.: episcopos, de unde avem termenul episcop
  9. Faptele Apostolilor 20:28 Unele mss conţin: Biserica Domnului
  10. Faptele Apostolilor 20:28 Lit.: prin sângele Lui propriu sau prin sângele propriului Său; construcţia genitivală poate fi tradusă în ambele sensuri : prin Însuşi sângele Său sau prin sângele propriului Său (Fiu)
  11. Faptele Apostolilor 20:29 Sau: sălbatici
  12. Faptele Apostolilor 20:30 Sau: care vor perverti adevărul

Through Macedonia and Greece

20 When the uproar had ended, Paul sent for the disciples(A) and, after encouraging them, said goodbye and set out for Macedonia.(B) He traveled through that area, speaking many words of encouragement to the people, and finally arrived in Greece, where he stayed three months. Because some Jews had plotted against him(C) just as he was about to sail for Syria,(D) he decided to go back through Macedonia.(E) He was accompanied by Sopater son of Pyrrhus from Berea, Aristarchus(F) and Secundus from Thessalonica,(G) Gaius(H) from Derbe, Timothy(I) also, and Tychicus(J) and Trophimus(K) from the province of Asia.(L) These men went on ahead and waited for us(M) at Troas.(N) But we sailed from Philippi(O) after the Festival of Unleavened Bread, and five days later joined the others at Troas,(P) where we stayed seven days.

Eutychus Raised From the Dead at Troas

On the first day of the week(Q) we came together to break bread.(R) Paul spoke to the people and, because he intended to leave the next day, kept on talking until midnight. There were many lamps in the upstairs room(S) where we were meeting. Seated in a window was a young man named Eutychus, who was sinking into a deep sleep as Paul talked on and on. When he was sound asleep, he fell to the ground from the third story and was picked up dead. 10 Paul went down, threw himself on the young man(T) and put his arms around him. “Don’t be alarmed,” he said. “He’s alive!”(U) 11 Then he went upstairs again and broke bread(V) and ate. After talking until daylight, he left. 12 The people took the young man home alive and were greatly comforted.

Paul’s Farewell to the Ephesian Elders

13 We went on ahead to the ship and sailed for Assos, where we were going to take Paul aboard. He had made this arrangement because he was going there on foot. 14 When he met us at Assos, we took him aboard and went on to Mitylene. 15 The next day we set sail from there and arrived off Chios. The day after that we crossed over to Samos, and on the following day arrived at Miletus.(W) 16 Paul had decided to sail past Ephesus(X) to avoid spending time in the province of Asia,(Y) for he was in a hurry to reach Jerusalem,(Z) if possible, by the day of Pentecost.(AA)

17 From Miletus,(AB) Paul sent to Ephesus for the elders(AC) of the church. 18 When they arrived, he said to them: “You know how I lived the whole time I was with you,(AD) from the first day I came into the province of Asia.(AE) 19 I served the Lord with great humility and with tears(AF) and in the midst of severe testing by the plots of my Jewish opponents.(AG) 20 You know that I have not hesitated to preach anything(AH) that would be helpful to you but have taught you publicly and from house to house. 21 I have declared to both Jews(AI) and Greeks that they must turn to God in repentance(AJ) and have faith in our Lord Jesus.(AK)

22 “And now, compelled by the Spirit, I am going to Jerusalem,(AL) not knowing what will happen to me there. 23 I only know that in every city the Holy Spirit warns me(AM) that prison and hardships are facing me.(AN) 24 However, I consider my life worth nothing to me;(AO) my only aim is to finish the race(AP) and complete the task(AQ) the Lord Jesus has given me(AR)—the task of testifying to the good news of God’s grace.(AS)

25 “Now I know that none of you among whom I have gone about preaching the kingdom(AT) will ever see me again.(AU) 26 Therefore, I declare to you today that I am innocent of the blood of any of you.(AV) 27 For I have not hesitated to proclaim to you the whole will of God.(AW) 28 Keep watch over yourselves and all the flock(AX) of which the Holy Spirit has made you overseers.(AY) Be shepherds of the church of God,[a](AZ) which he bought(BA) with his own blood.[b](BB) 29 I know that after I leave, savage wolves(BC) will come in among you and will not spare the flock.(BD) 30 Even from your own number men will arise and distort the truth in order to draw away disciples(BE) after them. 31 So be on your guard! Remember that for three years(BF) I never stopped warning each of you night and day with tears.(BG)

32 “Now I commit you to God(BH) and to the word of his grace, which can build you up and give you an inheritance(BI) among all those who are sanctified.(BJ) 33 I have not coveted anyone’s silver or gold or clothing.(BK) 34 You yourselves know that these hands of mine have supplied my own needs and the needs of my companions.(BL) 35 In everything I did, I showed you that by this kind of hard work we must help the weak, remembering the words the Lord Jesus himself said: ‘It is more blessed to give than to receive.’

36 When Paul had finished speaking, he knelt down with all of them and prayed.(BM) 37 They all wept as they embraced him and kissed him.(BN) 38 What grieved them most was his statement that they would never see his face again.(BO) Then they accompanied him to the ship.(BP)

Footnotes

  1. Acts 20:28 Many manuscripts of the Lord
  2. Acts 20:28 Or with the blood of his own Son