Iosua 13-24

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

ÎMPĂRŢIREA ŢĂRII CANAANULUI

Capitolele 13—24. Mica 4:4.

Ţara care mai rămâne de cucerit

13 Iosua era^(A) bătrân, înaintat în vârstă. Domnul i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrânit, ai înaintat în vârstă, şi ţara care-ţi mai rămâne de supus este foarte mare. ² Iată^(B) ţara care mai rămâne: toate^(C) ţinuturile filistenilor şi tot ţinutul gheşuriţilor^(D), ³ de la Şihor^(E), care curge înaintea Egiptului, până la hotarul Ecronului la miazănoapte, ţinut care trebuie socotit drept canaanit şi care este stăpânit de cei cinci^(F) domnitori ai filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat şi cel din Ecron şi de^(G) aviţi; ⁴ începând de la miazăzi, toată ţara canaaniţilor şi Meara, care este a sidoniţilor, până la Afec^(H), până la hotarul amoriţilor^(I); ⁵ ţara ghibliţilor^(J) şi tot Libanul spre răsăritul soarelui, de la^(K) Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, până la intrarea Hamatului; ⁶ toţi locuitorii de pe munte, de la Liban până la Misrefot-Maim^(L), toţi sidoniţii. Eu îi voi izgoni^(M) dinaintea copiilor lui Israel. Dă numai ţara aceasta de moştenire prin sorţi lui Israel, cum ţi-am poruncit, ⁷ şi împarte^(N) acum ţara aceasta ca moştenire între cele nouă seminţii şi între jumătate din seminţia lui Manase”.

Împărţirea ţării de la răsăritul Iordanului

⁸ Rubeniţii şi gadiţii, cu cealaltă jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit moştenirea pe care le-a^(O) dat-o Moise de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului: ⁹ de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în mijlocul văii, toată câmpia Medeba^(P), până la Dibon; ¹⁰ toate^(Q) cetăţile lui Sihon, împăratul amoriţilor, care domnea la Hesbon, până la hotarul copiilor lui Amon; ¹¹ Galaadul^(R), ţinutul gheşuriţilor şi al maacatiţilor, tot muntele Hermonului şi tot Basanul, până la Salca; ¹² toată împărăţia lui Og în Basan, care domnea în Aştarot şi în Edrei şi care era singura rămăşiţă a^(S) refaimiţilor. Moise a bătut pe aceşti împăraţi şi i-a izgonit. ¹³ Dar copiii lui Israel n-au izgonit^(T) pe gheşuriţi şi pe maacatiţi, care au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi. ¹⁴ Seminţia lui Levi^(U) a fost singura căreia Moise nu i-a dat parte de moştenire; jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost moştenirea lui, cum^(V) îi spusese El. ¹⁵ Moise dăduse seminţiei fiilor lui Ruben o parte de moştenire, după familiile lor. ¹⁶ Ei au avut ca ţinut al lor: de la Aroer^(W), care este pe malurile pârâului Arnon, şi cetatea^(X) care este în mijlocul văii, toată câmpia^(Y) de lângă Medeba, ¹⁷ Hesbonul şi toate cetăţile lui din câmpie, Dibonul, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, ¹⁸ Iahaţ^(Z), Chedemot, Mefaat, ¹⁹ Chiriataim^(AA), Sibma^(AB), Ţeret-Haşahar, pe muntele văii, ²⁰ Bet-Peor, poalele muntelui^(AC) Pisga, Bet-Ieşimot, ²¹ toate^(AD) cetăţile câmpiei şi toată împărăţia lui Sihon, împăratul amoriţilor, care domnea la Hesbon: Moise îl bătuse^(AE), pe el şi pe domnitorii^(AF) Madianului, pe Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, domnitori care se trăgeau din Sihon şi care locuiau în ţară. ²² Între cei pe care i-au ucis copiii lui Israel, nimiciseră cu sabia şi pe ghicitorul Balaam^(AG), fiul lui Beor. ²³ Hotarul ţinutului fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta este moştenirea fiilor lui Ruben, după familiile lor: cetăţile şi satele lor. ²⁴ Moise dăduse seminţiei lui Gad, fiilor lui Gad, o parte de moştenire, după familiile lor. ²⁵ Ţinutul lor^(AH) a fost Iaezerul, toate cetăţile Galaadului, jumătate din^(AI) ţara copiilor lui Amon până la Aroer, faţă în faţă cu Raba^(AJ), ²⁶ de la Hesbon până la Ramat-Miţpe şi Betonim, de la Mahanaim până la hotarul Debirului ²⁷ şi, în vale, Bet-Haram^(AK), Bet-Nimra, Sucot^(AL) şi Ţafon, rămăşiţă din împărăţia lui Sihon, împăratul Hesbonului, având ca hotar Iordanul până la marginea mării Chineret^(AM), de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit. ²⁸ Aceasta este moştenirea fiilor lui Gad, după familiile lor: cetăţile şi satele lor. ²⁹ Moise dăduse la jumătate din seminţia lui Manase, fiilor lui Manase, o parte de moştenire după familiile lor. ³⁰ Ţinutul lor a fost: de la Mahanaim, tot Basanul, toată împărăţia lui Og, împăratul Basanului, şi toate târguşoarele^(AN) lui Iair în Basan, şaizeci de cetăţi. ³¹ Jumătate din Galaad, Aştarot^(AO) şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og, în Basan, au căzut fiilor^(AP) lui Machir, fiul lui Manase, adică la jumătate din fiii lui Machir, după familiile lor. ³² Acestea sunt părţile de moştenire pe care le-a dat Moise, când era în câmpia Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, în faţa Ierihonului, la răsărit. ³³ Moise n-a dat nicio moştenire seminţiei^(AQ) lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lui, cum^(AR) îi spusese El.

Împărţirea ţării de la apus de Iordan

14 Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului, pe care li le-au^(AS) împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel. ² Împărţirea s-a făcut prin sorţi^(AT), cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. ³ Căci^(AU) Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei. ⁴ Fiii lui^(AV) Iosif alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim, şi leviţilor nu li s-a dat parte în ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor. ⁵ Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile^(AW) pe care le dăduse lui Moise Domnul şi au împărţit ţara.

Caleb câştigă Hebronul

⁶ Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul^(AX), i-a zis: „Ştii ce^(AY) a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea^(AZ). ⁷ Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis^(BA) Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată. ⁸ Fraţii mei^(BB) care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat^(BC) în totul calea Domnului, Dumnezeului meu. ⁹ Şi în ziua aceea, Moise a jurat şi a zis: ‘Ţara^(BD) în care^(BE) a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu’. ¹⁰ Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum^(BF) a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. ¹¹ Şi astăzi^(BG), sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg^(BH) în fruntea voastră. ¹² Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi^(BI) şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate^(BJ), cu mine şi-i voi izgoni^(BK), cum a spus Domnul”. ¹³ Iosua a binecuvântat^(BL) pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a^(BM) dat ca moştenire Hebronul. ¹⁴ Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire până în ziua de azi Hebronul^(BN), pentru că urmase^(BO) în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel. ¹⁵ Hebronul se chema^(BP) mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Şi ţara^(BQ) s-a odihnit de război.

Ţinutul seminţiei lui Iuda

15 Partea căzută prin sorţi seminţiei fiilor lui Iuda, după familiile lor, se întindea spre hotarul^(BR) Edomului până la pustia^(BS) Ţin, la miazăzi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazăzi. ² Astfel, hotarul lor de miazăzi pornea de la capătul Mării Sărate, de la sânul care caută spre miazăzi. ³ Ieşea spre miazăzi de suişul^(BT) Acrabim, trecea prin Ţin şi se suia la miazăzi de Cades-Barnea; de acolo trecea înainte prin Heţron, suia spre Adar şi se întorcea la Carcaa; ⁴ trecea apoi prin Aţmon^(BU), mergea până la pârâul Egiptului şi ieşea la mare. Acesta să vă fie hotarul de miazăzi. ⁵ Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la îmbucătura Iordanului.

Hotarul de miazănoapte pornea de la sânul mării care este la îmbucătura Iordanului. ⁶ Suia spre Bet-Hogla^(BV), trecea pe la miazănoapte de Bet-Araba şi se ridica până la piatra lui Bohan^(BW), fiul lui Ruben; ⁷ suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor^(BX), şi se îndrepta spre miazănoapte înspre Ghilgal, care este în faţa suişului Adumim la miazăzi de pârâu. Trecea pe lângă apele En-Şemeş şi mergea până la^(BY) En-Roguel. ⁸ Suia de acolo prin valea Ben-Hinom^(BZ), înspre miazăzi de Iebus^(CA), care este Ierusalimul, apoi se ridica până în vârful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus şi la capătul văii refaimiţilor^(CB) la miazănoapte. ⁹ Din vârful muntelui, hotarul se întindea până la izvorul apelor^(CC) Neftoah, ieşea la cetăţile muntelui Efron şi trecea prin Baala^(CD), sau Chiriat-Iearim^(CE). ¹⁰ Din Baala se întorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazănoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se pogora la Bet-Şemeş şi trecea prin Timna^(CF). ¹¹ Apoi ieşea în laturea de miazănoapte a Ecronului^(CG), se întindea spre Şicron, trecea prin muntele Baala, ajungea până la Iabneel şi ieşea la mare. ¹² Hotarul de apus era Marea cea Mare^(CH) şi ţărmul ei. Acestea au fost, de jur împrejur, hotarele fiilor lui Iuda, după familiile lor.

Caleb ia Hebronul şi Debirul

¹³ Lui Caleb^(CI), fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adică Hebronul: Arba^(CJ) era tatăl lui Anac. ¹⁴ Caleb a izgonit de acolo pe cei^(CK) trei fii ai lui Anac: Şeşai^(CL), Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac. ¹⁵ De acolo^(CM) s-a suit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. ¹⁶ Caleb^(CN) a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va lua, îi voi da de nevastă pe fiică-mea Acsa.” ¹⁷ Otniel^(CO), fiul lui^(CP) Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mâna pe ea, şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. ¹⁸ După^(CQ) ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un ogor. Ea s-a pogorât^(CR) de pe măgarul ei, şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?” ¹⁹ Ea a răspuns: „Fă-mi un dar^(CS), căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi el i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos. ²⁰ Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.

Cetăţile din ţinutul Iuda

²¹ Cetăţile aşezate în ţinutul de la miazăzi, la marginea cea mai depărtată a seminţiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabţeel, Eder, Iagur, ²² China, Dimona, Adada, ²³ Chedeş, Haţor, Itnan, ²⁴ Zif, Telem, Bealot, ²⁵ Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron, care este Haţor, ²⁶ Amam, Şema, Molada, ²⁷ Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Palet, ²⁸ Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia, ²⁹ Baala, Iim, Aţem, ³⁰ Eltolad, Chesil, Horma, ³¹ Ţiclag^(CT), Madmana, Sansana, ³² Lebaot, Şilhim, Ain şi Rimon. Toate cetăţile: douăzeci şi nouă, împreună cu satele lor. ³³ În câmpie: Eştaol^(CU), Ţorea, Aşna, ³⁴ Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam, ³⁵ Iarmut, Adulam, Soco, Azeca, ³⁶ Şaaraim, Aditaim, Ghedera şi Ghederotaim; patruzeci de cetăţi şi satele lor. ³⁷ Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad, ³⁸ Dilean, Miţpe, Iocteel^(CV), ³⁹ Lachis, Boţcat, Eglon, ⁴⁰ Cabon, Lahmas, Chitliş, ⁴¹ Ghederot, Bet-Dagon, Naama şi Macheda; şaisprezece cetăţi şi satele lor. ⁴² Libna, Eter, Aşan, ⁴³ Iiftah, Aşna, Neţib, ⁴⁴ Cheila, Aczib şi Mareşa; nouă cetăţi şi satele lor. ⁴⁵ Ecron, cetăţile şi satele lui; ⁴⁶ de la Ecron şi la apus, toate cetăţile de lângă Asdod şi satele lor, ⁴⁷ Asdod, cetăţile şi satele lui; Gaza, cetăţile şi satele ei, până la pârâul Egiptului^(CW) şi la Marea^(CX) cea Mare, care slujeşte ca hotar. ⁴⁸ În munte: Şamir, Iatir, Soco, ⁴⁹ Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul, ⁵⁰ Anab, Eştemo, Anim, ⁵¹ Gosen^(CY), Holon şi Ghilo; unsprezece cetăţi şi satele lor. ⁵² Arab, Duma, Eşean, ⁵³ Janum, Bet-Tapuah, Afeca, ⁵⁴ Humta, Chiriat-Arba^(CZ), care este Hebronul, şi Ţior; nouă cetăţi şi satele lor. ⁵⁵ Maon, Carmel, Zif, Iuta, ⁵⁶ Iizreel, Iocdeam, Zanoah, ⁵⁷ Cain, Ghibea şi Timna; zece cetăţi şi satele lor. ⁵⁸ Halhul, Bet-Ţur, Ghedor, ⁵⁹ Maarat, Bet-Anot şi Eltecon; şase cetăţi şi satele lor. ⁶⁰ Chiriat-Baal^(DA), care este Chiriat-Iearim, şi Raba; două cetăţi şi satele lor. ⁶¹ În pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca, ⁶² Nibşan, Ir-Hamelah şi En-Ghedi; şase cetăţi şi satele lor. ⁶³ Fiii lui Iuda^(DB) n-au putut izgoni pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim, şi iebusiţii^(DC) au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim până în ziua de azi.

Ţinutul seminţiei lui Efraim

16 Partea căzută la sorţi fiilor lui Iosif se întindea de la Iordan, lângă Ierihon, spre apele Ierihonului, la răsărit. Hotarul urma pustia care se ridică de la Ierihon la Betel prin munte. ² Mergea mai departe de la Betel la Luz^(DD) şi trecea spre hotarul archiţilor prin Atarot. ³ Apoi se pogora la apus spre hotarul iafletiţilor până la hotarul Bet-Horonului^(DE) de jos şi până la Ghezer^(DF), ieşind la mare. ⁴ Acolo şi-au primit moştenirea fiii^(DG) lui Iosif: Manase şi Efraim. ⁵ Iată hotarele fiilor lui Efraim, după familiile lor. Hotarul moştenirii lor era la răsărit Atarot-Adar^(DH) până la Bet-Horonul^(DI) de sus. ⁶ Ieşea spre mare la Micmetat^(DJ), în partea de miazănoapte, se întorcea la răsărit până la Taanat-Silo şi trecea în spre răsărit prin Ianoah. ⁷ Din Ianoah pogora la Atarot^(DK) şi la Naarata, atingea Ierihonul şi mergea până la Iordan. ⁸ Din Tapuah mergea spre apus, până la pârâul Cana^(DL), şi ieşea la mare. Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Efraim, după familiile lor. ⁹ Fiii lui Efraim aveau şi cetăţi^(DM) deosebite în mijlocul moştenirii fiilor lui Manase, toate cu satele lor. ¹⁰ Ei n-au izgonit^(DN) pe canaaniţii care locuiau în Ghezer, şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim până în ziua de azi, dar au fost puşi să plătească un bir.

Ţinutul căzut jumătăţii lui Manase

17 O parte a căzut prin sorţi seminţiei lui Manase, căci el era^(DO) întâiul născut al lui Iosif. Machir^(DP), întâiul născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad, avusese Galaadul^(DQ) şi Basanul, pentru că era un bărbat de război. ² Au dat prin sorţi o parte celorlalţi^(DR) fii ai lui Manase, după familiile lor, fiilor lui Abiezer^(DS), fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel^(DT), fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer^(DU), fiilor lui Şemida: aceştia sunt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor. ³ Ţelofhad^(DV), fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, dar a avut fiice, ale căror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. ⁴ Ele s-au înfăţişat înaintea preotului Eleazar^(DW), înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea mai-marilor şi au zis: „Domnul^(DX) a poruncit lui Moise să ne dea o moştenire între fraţii noştri.” Şi li s-a dat, după porunca Domnului, o moştenire între fraţii tatălui lor. ⁵ Au căzut zece părţi lui Manase, afară de ţara Galaadului şi a Basanului, care este de cealaltă parte a Iordanului. ⁶ Căci fetele lui Manase au avut o moştenire între fiii lui şi ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase. ⁷ Hotarul lui Manase se întindea de la Aşer până la Micmetat^(DY), care este la răsărit de Sihem, şi ducea la dreapta până la locuitorii din En-Tapuah. ⁸ Ţara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul^(DZ) de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim. ⁹ Hotarul se pogora până^(EA) la pârâul Cana, la miazăzi de pârâu. Cetăţile^(EB) acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăţilor lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazănoapte a pârâului şi ieşea la mare. ¹⁰ Ţinutul de la miazăzi era al lui Efraim, cel de la miazănoapte al lui Manase şi marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întâlneau cu Aşer şi la răsărit cu Isahar. ¹¹ Manase^(EC) stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean^(ED) cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi. ¹² Fiii^(EE) lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta. ¹³ Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un^(EF) bir, dar nu i-au izgonit. ¹⁴ Fiii^(EG) lui Iosif au vorbit lui Iosua şi i-au zis: „Pentru ce ne-ai dat de moştenire numai^(EH) un sorţ şi numai o parte, când noi suntem un^(EI) popor mare la număr şi Domnul ne-a binecuvântat până acum?” ¹⁵ Iosua le-a zis: „Dacă sunteţi un popor mare la număr, suiţi-vă în pădure şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara fereziţilor şi a refaimiţilor, fiindcă muntele lui Efraim este prea strâmt pentru voi.” ¹⁶ Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, şi toţi canaaniţii care locuiesc în vale, cei ce sunt la Bet-Şean şi în satele lui şi cei ce sunt în valea lui Izreel^(EJ) au care^(EK) de fier.” ¹⁷ Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: „Voi sunteţi un popor mare la număr şi puterea voastră este mare, nu veţi avea un singur sorţ. ¹⁸ Ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea şi ieşirile ei vor fi ale voastre, şi veţi izgoni pe canaaniţi, cu toate^(EL) carele lor de fier şi cu toată tăria lor.”

Măsurarea şi împărţirea pământului rămas

18 Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo^(EM) şi au aşezat^(EN) acolo cortul întâlnirii. Ţara era supusă înaintea lor. ² Mai rămâneau şapte seminţii ale copiilor lui Israel, care nu-şi primiseră încă partea de moştenire. ³ Iosua a zis copiilor lui Israel: „Până când^(EO) vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri? ⁴ Alegeţi trei bărbaţi de fiecare seminţie, şi-i voi porni. Să se scoale, să străbată ţara, să facă un plan în vederea împărţelii şi să se întoarcă la mine. ⁵ S-o împartă în şapte; Iuda să rămână^(EP) în hotarele lui la miazăzi şi casa lui^(EQ) Iosif să rămână în hotarele ei la miazănoapte. ⁶ Voi dar să faceţi un plan al ţării împărţite în şapte şi să mi-l aduceţi aici. Voi arunca sorţul^(ER) pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. ⁷ Dar leviţii^(ES) să nu aibă parte în mijlocul vostru, căci moştenirea lor este preoţia Domnului, şi Gad^(ET), Ruben şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit moştenirea pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.” ⁸ Când s-au sculat bărbaţii şi au pornit să facă planul ţării, Iosua le-a dat porunca aceasta: „Duceţi-vă, străbateţi ţara, faceţi-mi un plan şi întoarceţi-vă la mine, apoi eu voi arunca pentru voi sorţul înaintea Domnului, la Silo.” ⁹ Bărbaţii aceştia au plecat, au străbătut ţara şi au făcut planul după cetăţi, într-o carte, împărţind-o în şapte, şi s-au întors la Iosua, în tabără la Silo. ¹⁰ Iosua a aruncat înaintea Domnului sorţi pentru ei la Silo şi a împărţit ţara între copiii lui Israel, dând fiecăruia partea lui.

Partea lui Beniamin

¹¹ Sorţul a căzut pe seminţia fiilor lui Beniamin, după familiile lor, şi partea care le-a căzut prin sorţi îşi avea hotarele între fiii lui Iuda şi fiii lui Iosif. ¹² Înspre miazănoapte, hotarul^(EU) lor pornea de la Iordan. Suia pe la miazănoapte de Ierihon, se ridica în munte spre apus şi ieşea în pustia Bet-Aven. ¹³ De acolo trecea prin Luz, la miazăzi de Luz, adică Betel^(EV), şi se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miazăzi de Bet-Horonul^(EW) de jos. ¹⁴ Înspre apus, hotarul mergea şi se întorcea pe la miazăzi de muntele care este în faţa Bet-Horonului; mergea spre miazăzi şi ieşea la Chiriat-Baal^(EX), care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de apus. ¹⁵ Partea de miazăzi începea de la capătul Chiriat-Iearimului. Hotarul mergea spre apus, până la izvorul^(EY) apelor Neftoahului. ¹⁶ Se pogora pe la capătul muntelui care este în faţa văii^(EZ) Ben-Hinom, în valea refaimiţilor, la miazănoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a iebusiţilor, până la En-Roguel^(FA). ¹⁷ Se îndrepta spre miazănoapte la En-Şemeş, apoi la Ghelilot, care este în faţa suişului Adumim, şi se pogora pe la piatra lui Bohan^(FB), fiul lui Ruben. ¹⁸ Trecea pe partea de miazănoapte în faţa^(FC) Arabei, se pogora pe la Araba, ¹⁹ mergea înainte pe partea de miazănoapte de Bet-Hogla şi ieşea la sânul de miazănoapte al Mării Sărate, spre îmbucătura Iordanului la miazăzi. Acesta era hotarul de miazăzi. ²⁰ Înspre răsărit, hotarul îl făcea Iordanul. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor, cu hotarele ei de jur împrejur. ²¹ Cetăţile seminţiei fiilor lui Beniamin, după familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, Emec-Cheţiţ, ²² Bet-Araba, Ţemaraim, Betel, ²³ Avim, Para, Ofra, ²⁴ Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba; douăsprezece cetăţi şi satele lor. ²⁵ Gabaon, Rama, Beerot, ²⁶ Miţpe, Chefira, Moţa, ²⁷ Rechem, Iirpeel, Tareala, ²⁸ Ţela, Elef, Iebus^(FD), adică Ierusalimul, Ghibeat şi Chiriat; paisprezece cetăţi şi satele lor. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor.

Partea lui Simeon

19 A doua parte a căzut prin sorţi lui Simeon, seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor. Moştenirea lor^(FE) era în mijlocul moştenirii fiilor lui Iuda. ² Ei au avut^(FF) în moştenirea lor: Beer-Şeba, Şeba, Molada, ³ Haţar-Şual, Bala, Aţem, ⁴ Eltolad, Betul, Horma, ⁵ Ţiclag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa, ⁶ Bet-Lebaot şi Şaruhen; treisprezece cetăţi şi satele lor; ⁷ Ain, Rimon, Eter şi Aşan; patru cetăţi şi satele lor ⁸ şi toate satele din împrejurimile acestor cetăţi, până la Baalat-Beer, care este Ramatul de miazăzi. Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor. ⁹ Moştenirea fiilor lui Simeon a fost luată din partea de moştenire a fiilor lui Iuda, căci partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei şi, de aceea^(FG), fiii lui Simeon şi-au primit pe a lor în mijlocul moştenirii lor.

Partea lui Zabulon

¹⁰ A treia parte a căzut prin sorţi fiilor lui Zabulon după familiile lor. ¹¹ Hotarul moştenirii^(FH) lor se întindea până la Sarid. La apus, se suia spre Mareala şi atingea Dabeşet, apoi pârâul care curge înaintea Iocneamului^(FI). ¹² Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, mergea înainte la Dabrat şi suia la Iafia. ¹³ De acolo trecea la răsărit prin Ghita-Hefer, prin Ita-Caţin, mergea la Rimon şi se întorcea până la Nea. ¹⁴ Se întorcea apoi înspre miazănoapte, spre Hanaton, şi ieşea la valea Iiftah-El. ¹⁵ Cuprindea Catat, Nahalal, Şimron, Iideala, Betleem; douăsprezece cetăţi şi satele lor. ¹⁶ Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Zabulon, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Isahar

¹⁷ A patra parte a căzut prin sorţi lui Isahar, fiilor lui Isahar, după familiile lor. ¹⁸ Hotarul lor trecea prin Izreel, Chesulot, Sunem, ¹⁹ Hafaraim, Şion, Anaharat, ²⁰ Rabit, Chişion, Abeţ, ²¹ Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-Paţeţ; ²² atingea Taborul, Şahaţima, Bet-Şemeş şi ieşea la Iordan; şaisprezece cetăţi şi satele lor. ²³ Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Isahar, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Aşer

²⁴ A cincea parte a căzut prin sorţi seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile lor. ²⁵ Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acşaf, ²⁶ Alamelec, Amead şi Mişeal; atingea, spre apus, Carmelul şi Şihor-Libnat, ²⁷ apoi se întorcea înspre răsărit la Bet-Dagon, se atingea de Zabulon şi de valea Iiftah-El la miazănoapte de Bet-Emec şi Neiel şi se întindea spre Cabul, la stânga, ²⁸ şi spre Ebron, Rehob, Hamon şi Cana, până la Sidonul^(FJ) cel mare. ²⁹ Se întorcea apoi spre Rama, până la cetatea cea tare a Tirului, şi spre Hosa şi ieşea la mare, prin ţinutul Aczib^(FK). ³⁰ Cuprindea: Uma, Afec şi Rehob; douăzeci şi două de cetăţi şi satele lor. ³¹ Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Neftali

³² A şasea parte a căzut prin sorţi fiilor lui Neftali, după familiile lor. ³³ Hotarul lor se întindea de la Helef, de la Alon, prin Ţaananim, Adami-Necheb şi Iabneel, până la Lacum, şi ieşea la Iordan. ³⁴ Se întorcea^(FL) spre apus la Aznot-Tabor şi, de acolo, mergea înainte la Hucoc; se atingea de Zabulon înspre miazăzi, de Aşer înspre apus şi de Iuda; înspre răsărit era Iordanul. ³⁵ Cetăţile tari erau: Ţidim, Ţer, Hamat, Racat, Chineret, ³⁶ Adama, Rama, Haţor, ³⁷ Chedeş, Edrei, En-Haţor, ³⁸ Iireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş: nouăsprezece cetăţi şi satele lor. ³⁹ Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Neftali, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Dan

⁴⁰ A şaptea parte a căzut prin sorţi seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor. ⁴¹ Hotarul moştenirii lor era Ţorea, Eştaol, Ir-Şemeş, ⁴² Şaalabin^(FM), Aialon, Iitla, ⁴³ Elon, Timnata, Ecron, ⁴⁴ Elteche, Ghibeton, Baalat, ⁴⁵ Iehud, Bene-Berac, Gat-Rimon, ⁴⁶ Me-Iarcon şi Racon, cu hotarul care este faţă în faţă cu Iafo. ⁴⁷ Ţinutul^(FN) fiilor lui Dan se întindea şi în afară de acestea. Fiii lui Dan s-au suit şi s-au luptat împotriva lui Leşem; au pus mâna pe el şi l-au trecut prin ascuţişul sabiei; au pus stăpânire pe el, s-au aşezat în el şi l-au numit Dan^(FO), după numele tatălui lor Dan. ⁴⁸ Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Iosua

⁴⁹ După ce au isprăvit de împărţit ţara după hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire în mijlocul lor. ⁵⁰ După porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah^(FP), în muntele lui Efraim. El a zidit cetatea din nou şi şi-a aşezat locuinţa acolo. ⁵¹ Acestea^(FQ) sunt moştenirile pe care le-au împărţit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel, prin sorţi înaintea Domnului, la Silo^(FR), la uşa cortului întâlnirii. Astfel au isprăvit ei împărţirea ţării.

Cele şase cetăţi de scăpare

20 Domnul a vorbit lui Iosua şi a zis: ² „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Hotărâţi-vă^(FS), cum v-am poruncit prin Moise, cetăţi de scăpare, ³ unde să poată fugi ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie, fără să aibă vreun gând să-l omoare; ele să vă fie un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui. ⁴ Ucigaşul să fugă într-una din aceste cetăţi, să se oprească la intrarea porţii cetăţii^(FT) şi să spună întâmplarea lui bătrânilor cetăţii aceleia; ei să-l primească la ei în cetate şi să-i dea o locuinţă, ca să locuiască împreună cu ei. ⁵ Dacă^(FU) răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu dea pe ucigaş în mâinile lui, căci fără să vrea a omorât pe aproapele lui şi fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte. ⁶ El să rămână în cetatea aceasta până^(FV) se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat, până la moartea marelui preot care va fi atunci în slujbă. Atunci, ucigaşul să se întoarcă şi să intre iarăşi în cetatea şi în casa lui, în cetatea de unde fugise’.” ⁷ Ei au pus deoparte Chedeşul^(FW) în Galileea, în muntele lui Neftali; Sihemul^(FX) în muntele lui Efraim şi Chiriat-Arba^(FY), sau Hebronul, în muntele^(FZ) lui Iuda. ⁸ Şi de cealaltă parte a Iordanului, la răsăritul Ierihonului, a ales Beţerul^(GA), în pustie, în câmpie, în seminţia lui Ruben; Ramot^(GB) în Galaad, în seminţia lui Gad, şi Golan^(GC) în Basan, în seminţia lui Manase. ⁹ Acestea^(GD) au fost cetăţile hotărâte pentru toţi copiii lui Israel şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, pentru ca cel ce va ucide pe cineva fără voie să poată fugi în ele şi să nu moară ucis de mâna răzbunătorului sângelui înainte^(GE) de a se înfăţişa înaintea adunării.

Cetăţile leviţilor

21 Căpeteniile de familie ale leviţilor s-au apropiat de preotul Eleazar^(GF), de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel. ² Le-au vorbit la Silo^(GG), în ţara Canaanului, şi au zis: „Domnul^(GH) a poruncit prin Moise ca să ni se dea cetăţi de locuit, cu împrejurimile lor pentru vitele noastre.” ³ Copiii lui Israel au dat atunci leviţilor, din moştenirea lor, cetăţile următoare şi împrejurimile lor, după porunca Domnului. ⁴ Au tras la sorţi pentru familiile chehatiţilor, şi leviţii, fiii preotului Aaron, au avut^(GI) prin sorţi treisprezece cetăţi din seminţia lui^(GJ) Iuda, din seminţia lui Simeon şi din seminţia lui Beniamin; ⁵ ceilalţi fii^(GK) ai lui Chehat au avut prin sorţi zece cetăţi ale familiilor din seminţia lui Efraim, din seminţia lui Dan şi din jumătate din seminţia lui Manase. ⁶ Fiii^(GL) lui Gherşon au avut prin sorţi treisprezece cetăţi ale familiilor din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din jumătate din seminţia lui Manase în Basan. ⁷ Fiii^(GM) lui Merari, după familiile lor, au avut douăsprezece cetăţi din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad şi din seminţia lui Zabulon. ⁸ Copiii^(GN) lui Israel au dat leviţilor, prin sorţi, aceste cetăţi şi împrejurimile lor, cum^(GO) poruncise lui Moise Domnul. ⁹ Au dat din seminţia fiilor lui Iuda şi din seminţia fiilor lui Simeon următoarele cetăţi numite pe nume ¹⁰ şi care au fost ale fiilor lui Aaron^(GP), dintre familiile chehatiţilor, şi ale fiilor lui Levi, căci ei au ieşit cei dintâi la sorţi. ¹¹ Le-au dat^(GQ) Chiriat-Arba, sau Hebronul, în muntele^(GR) lui Iuda şi locul dimprejur: Arba era tatăl lui^(GS) Anac. ¹² Câmpia^(GT) cetăţii şi satele ei au fost date în stăpânire lui Caleb, fiul lui Iefune. ¹³ Au dat deci^(GU) fiilor preotului Aaron cetatea de scăpare pentru ucigaşi, Hebronul^(GV) şi împrejurimile lui, Libna^(GW) şi împrejurimile ei, ¹⁴ Iatirul^(GX) şi împrejurimile lui, Eştemoa^(GY) şi împrejurimile ei, ¹⁵ Holonul^(GZ) şi împrejurimile lui, Debirul^(HA) şi împrejurimile lui, ¹⁶ Ainul^(HB) şi împrejurimile lui, Iuta^(HC) şi împrejurimile ei şi Bet-Şemeşul^(HD) şi împrejurimile lui: nouă cetăţi din aceste două seminţii, ¹⁷ şi din seminţia lui Beniamin: Gabaonul^(HE) şi împrejurimile lui, Gheba^(HF) şi împrejurimile ei, ¹⁸ Anatot şi împrejurimile lui şi Almonul^(HG) şi împrejurimile lui: patru cetăţi. ¹⁹ Toate cetăţile preoţilor, fiii lui Aaron, au fost treisprezece cetăţi şi împrejurimile lor. ²⁰ Leviţii^(HH) din familiile celorlalţi fii ai lui Chehat au avut prin sorţi cetăţi din seminţia lui Efraim. ²¹ Le-au dat cetatea de scăpare pentru ucigaşi, Sihemul^(HI) şi împrejurimile lui, în muntele lui Efraim, Ghezerul şi împrejurimile lui, ²² Chibţaim şi împrejurimile lui şi Bet-Horon şi împrejurimile lui, patru cetăţi; ²³ din seminţia lui Dan: Elteche şi împrejurimile ei, Ghibeton şi împrejurimile lui, ²⁴ Aialon şi împrejurimile lui şi Gat-Rimon şi împrejurimile lui, patru cetăţi, ²⁵ şi din jumătate din seminţia lui Manase: Taanac şi împrejurimile lui şi Gat-Rimon şi împrejurimile lui, două cetăţi. ²⁶ Toate cetăţile erau zece şi împrejurimile lor, pentru familiile celorlalţi fii ai lui Chehat. ²⁷ Au dat fiilor^(HJ) lui Gherşon dintre familiile leviţilor: din cealaltă jumătate a seminţiei lui Manase, cetatea de scăpare pentru ucigaşi Golan^(HK), din Basan, şi împrejurimile ei, şi Beeştra şi împrejurimile ei, două cetăţi; ²⁸ din seminţia lui Isahar: Chişion şi împrejurimile lui, Dabrat şi împrejurimile lui, ²⁹ Iarmutul şi împrejurimile lui şi En-Ganim şi împrejurimile lui, patru cetăţi; ³⁰ din seminţia lui Aşer: Mişeal şi împrejurimile lui, Abdonul şi împrejurimile lui, ³¹ Helcat şi împrejurimile lui şi Rehob şi împrejurimile lui, patru cetăţi; ³² şi din seminţia lui Neftali: cetatea de scăpare pentru ucigaşi Chedeş^(HL), din Galileea, şi împrejurimile ei, Hamot-Dor şi împrejurimile lui, şi Cartanul şi împrejurimile lui, trei cetăţi. ³³ Toate cetăţile gherşoniţilor, după familiile lor, erau treisprezece cetăţi şi împrejurimile lor. ³⁴ Celorlalţi^(HM) leviţi, care făceau parte din familiile fiilor lui Merari, le-au dat: din seminţia lui Zabulon: Iocneamul şi împrejurimile lui, Carta şi împrejurimile ei, ³⁵ Dimna şi împrejurimile ei şi Nahalal şi împrejurimile lui, patru cetăţi; ³⁶ din seminţia lui Ruben: Beţerul^(HN) şi împrejurimile lui, Iahţa şi împrejurimile ei, ³⁷ Chedemot şi împrejurimile lui şi Mefaat şi împrejurimile lui, patru cetăţi ³⁸ şi din seminţia lui Gad: cetatea de scăpare pentru ucigaşi Ramot^(HO), din Galaad, şi împrejurimile lui, Mahanaim şi împrejurimile lui, ³⁹ Hesbonul şi împrejurimile lui şi Iaezerul şi împrejurimile lui, de toate patru cetăţi. ⁴⁰ Toate cetăţile care au căzut la sorţi fiilor lui Merari, după familiile lor, alcătuind celelalte familii ale leviţilor, erau douăsprezece cetăţi. ⁴¹ Toate^(HP) cetăţile leviţilor din mijlocul moşiilor copiilor lui Israel erau patruzeci şi opt de cetăţi şi împrejurimile lor. ⁴² Fiecare din aceste cetăţi îşi avea împrejurimile ei de jur împrejur; aşa erau toate cetăţile acestea.

Făgăduinţa împlinită

⁴³ Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara^(HQ) pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpânire şi s-au aşezat în ea. ⁴⁴ Domnul^(HR) le-a dat odihnă de jur împrejur, cum jurase părinţilor lor; niciunul^(HS) din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor. ⁴⁵ Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel Domnul, niciuna n-a rămas^(HT) neîmplinită: toate s-au împlinit.

Trimiterea celor două seminţii şi jumătate acasă

22 Atunci, Iosua a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase ² şi le-a zis: „Voi aţi păzit tot^(HU) ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi^(HV) aţi ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit. ³ N-aţi părăsit pe fraţii voştri de o bună bucată de vreme până în ziua de azi şi aţi păzit rânduielile şi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru. ⁴ Acum, când Domnul, Dumnezeul vostru, a dat odihnă fraţilor voştri, cum le spusese, întoarceţi-vă şi duceţi-vă la corturile voastre, în ţara dată în stăpânirea voastră, pe^(HW) care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. ⁵ Aveţi grijă numai^(HX) să păziţi şi să împliniţi poruncile şi legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: să^(HY) iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ţineţi poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-I slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.” ⁶ Şi Iosua i-a binecuvântat^(HZ) şi le-a dat drumul, şi ei au plecat la corturile lor. ⁷ Moise dăduse unei jumătăţi din seminţia lui Manase o moştenire în Basan, şi Iosua a dat celeilalte^(IA) jumătăţi o moştenire lângă fraţii lor, dincoace de Iordan, la apus. ⁸ Când i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvântat şi le-a zis: „Voi vă întoarceţi la corturile voastre cu mari bogăţii, cu foarte multe turme şi cu o mare mulţime de argint, de aur, de aramă, de fier şi de îmbrăcăminte. Împărţiţi^(IB) cu fraţii voştri prada luată de la vrăjmaşii voştri.” ⁹ Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase s-au întors acasă, lăsând pe copiii lui Israel la Silo, în ţara Canaanului, ca să se ducă în ţara Galaadului^(IC), care era moşia lor şi unde se aşezaseră, cum poruncise lui Moise Domnul.

Ei zidesc un alt altar

¹⁰ Când au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din ţara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile. ¹¹ Copiii lui Israel au auzit^(ID) zicându-se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părţile copiilor lui Israel.” ¹² Când au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea^(IE) copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, ca să se suie împotriva lor şi să se bată cu ei. ¹³ Copiii lui Israel au trimis^(IF) la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, pe Fineas^(IG), fiul preotului Eleazar, ¹⁴ şi zece căpetenii cu el, câte o căpetenie de fiecare casă părintească pentru fiecare din seminţiile lui Israel; toţi erau căpetenii^(IH) de casă părintească între miile lui Israel. ¹⁵ Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, şi le-au vorbit astfel: ¹⁶ „Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului: ‘Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-aţi săvârşit faţă de Dumnezeul lui Israel şi pentru ce vă abateţi acum de la Domnul, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiţi^(II) azi împotriva Domnului? ¹⁷ Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor^(IJ), a cărui pată n-am ridicat-o până acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului? ¹⁸ Şi voi vă abateţi astăzi de la Domnul! Dacă vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia^(IK) împotriva întregii adunări a lui Israel. ¹⁹ Dacă priviţi ca necurată ţara care este moşia voastră, treceţi în ţara care este moşia Domnului, unde este aşezată locuinţa^(IL) Domnului, şi aşezaţi-vă în mijlocul nostru, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă despărţiţi de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru! ²⁰ Acan^(IM), fiul lui Zerah, n-a săvârşit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire şi nu S-a aprins de mânie Domnul împotriva întregii adunări a lui Israel? Şi el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui.’ ”

Apărarea lor

²¹ Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel: ²² „Domnul Dumnezeu, Cel atotputernic, Domnul Dumnezeu^(IN), Cel atotputernic, ştie^(IO) şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta! Dacă din răzvrătire şi păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta! ²³ Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul, ca să aducem pe el arderi-de-tot şi daruri de mâncare şi ca să aducem pe el jertfe de mulţumiri, Domnul să ne ceară^(IP) socoteală de aceasta! ²⁴ Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gândindu-ne că într-o zi s-ar putea ca fiii voştri să zică fiilor noştri: ‘Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel? ²⁵ Domnul a pus Iordanul hotar între noi şi voi, fii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad: voi n-aveţi parte de Domnul!’ Şi fiii voştri ar face astfel ca fiii noştri să nu se mai teamă de Domnul. ²⁶ De aceea am zis: Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi-de-tot şi pentru jertfe, ²⁷ ci ca o^(IQ) mărturie între noi şi voi, între urmaşii noştri şi ai voştri, că voim să slujim^(IR) Domnului, înaintea Feţei Lui, prin arderile-de-tot şi prin jertfele noastre de ispăşire şi de mulţumiri, ca să nu zică fiii voştri într-o zi fiilor noştri: ‘Voi n-aveţi parte de Domnul!’ ²⁸ Noi am zis: ‘Dacă mai târziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, vom răspunde: «Priviţi chipul altarului Domnului pe care l-au făcut părinţii noştri nu pentru arderi-de-tot şi pentru jertfe, ci ca mărturie între noi şi voi». ²⁹ Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidind^(IS) un altar pentru arderi-de-tot, pentru daruri de mâncare şi pentru jertfe, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este înaintea locaşului Lui!’ ” ³⁰ Când au auzit preotul Fineas şi căpeteniile adunării, căpeteniile peste miile lui Israel, care erau cu el, cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi fiii lui Manase au rămas mulţumiţi. ³¹ Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad şi fiilor lui Manase: „Cunoaştem acum că Domnul este în mijlocul^(IT) nostru, fiindcă n-aţi săvârşit păcatul acesta împotriva Domnului şi aţi izbăvit astfel pe copiii lui Israel din mâna Domnului”. ³² Fineas, fiul preotului Eleazar, şi căpeteniile au părăsit pe fiii lui Ruben şi pe fiii lui Gad şi s-au întors din ţara Galaadului în ţara Canaanului, la copiii lui Israel, cărora le-au făcut o dare de seamă. ³³ Copiii lui Israel au rămas mulţumiţi; au binecuvântat^(IU) pe Dumnezeu şi n-au mai vorbit să se suie înarmaţi ca să pustiască ţara pe care o locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad. ³⁴ Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor), „căci”, au zis ei, „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu”.

Adunarea lui Israel. Sfaturile lui Iosua

23 De multă vreme Domnul dăduse^(IV) odihnă lui Israel, izbăvindu-l de toţi vrăjmaşii care-l înconjurau. Iosua era bătrân^(IW), înaintat în vârstă. ² Atunci, Iosua o chemat^(IX) pe tot Israelul, pe bătrânii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oastei. Şi le-a zis: „Eu sunt bătrân, înaintat în vârstă. ³ Aţi văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul^(IY) vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastră, căci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi. ⁴ Vedeţi, v-am^(IZ) dat ca moştenire prin sorţ, după seminţiile voastre, neamurile acestea care au rămas, începând de la Iordan, şi toate neamurile pe care le-am nimicit, până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui. ⁵ Domnul, Dumnezeul^(JA) vostru, le va izgoni dinaintea voastră şi le va alunga dinaintea voastră, şi voi le veţi stăpâni ţara, cum^(JB) a spus Domnul, Dumnezeul vostru. ⁶ Puneţi-vă toată puterea^(JC) ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea Legii lui Moise, fără să vă^(JD) abateţi nici la dreapta, nici la stânga. ⁷ Să nu^(JE) vă amestecaţi cu neamurile acestea care au rămas printre voi; să nu rostiţi^(JF) numele dumnezeilor lor şi să nu-l întrebuinţaţi în jurământ; să nu le slujiţi şi să nu vă închinaţi înaintea lor. ⁸ Ci alipiţi-vă^(JG) de Domnul, Dumnezeul vostru, cum aţi făcut până în ziua aceasta. ⁹ Domnul^(JH) a izgonit dinaintea voastră neamuri mari şi puternice şi nimeni^(JI) până în ziua aceasta n-a putut să vă stea împotrivă. ¹⁰ Unul^(JJ) singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum^(JK) v-a spus. ¹¹ Vegheaţi^(JL) dar cu luare-aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru. ¹² Dacă vă veţi^(JM) abate şi vă veţi alipi de neamurile acestea care au rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele^(JN) prin căsătorie şi dacă veţi intra în legătură cu ele, ¹³ să fiţi încredinţaţi că Domnul^(JO), Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră, ci^(JP) ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste şi nişte spini în ochi, până veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. ¹⁴ Iată că astăzi eu mă duc^(JQ) pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi dar din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas^(JR) neîmplinit. ¹⁵ Şi după^(JS) cum toate cuvintele bune pe care vi le spusese Domnul, Dumnezeul vostru, s-au împlinit pentru voi, tot aşa Domnul va împlini faţă de voi toate cuvintele rele^(JT), până vă va nimici de pe faţa acestei ţări bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. ¹⁶ Dacă veţi călca legământul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, Domnul Se va aprinde de mânie împotriva voastră şi veţi pieri degrabă din ţara cea bună pe care v-a dat-o El”.

Cea din urmă adunare

24 Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem^(JU) şi a chemat^(JV) pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oastei. Ei s-au înfăţişat^(JW) înaintea lui Dumnezeu. ² Iosua a zis întregului popor:

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Părinţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Râului^(JX) (Eufrat) şi slujeau^(JY) altor dumnezei. ³ Eu am^(JZ) luat pe tatăl vostru Avraam din cealaltă parte a Râului şi l-am purtat prin toată ţara Canaanului; i-am înmulţit sămânţa şi i-am^(KA) dat pe Isaac. ⁴ Lui Isaac i-am dat pe Iacov^(KB) şi pe Esau^(KC): lui Esau i-am dat în stăpânire muntele Seir, iar Iacov^(KD) şi fiii lui s-au pogorât în Egipt. ⁵ Am trimis^(KE) pe Moise şi pe Aaron şi am lovit^(KF) Egiptul cu minunile pe care le-am făcut în mijlocul lui; apoi v-am scos afară din el. ⁶ Am scos^(KG) pe părinţii voştri din Egipt şi aţi ajuns^(KH) la mare. Egiptenii^(KI) au urmărit pe părinţii voştri până la Marea Roşie, cu care şi călăreţi. ⁷ Părinţii voştri au strigat^(KJ) către Domnul. Şi Domnul a pus^(KK) întuneric între voi şi egipteni, a adus^(KL) marea înapoi peste ei şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii^(KM) voştri ce am făcut egiptenilor. Şi aţi rămas multă vreme^(KN) în pustie. ⁸ V-am adus în ţara amoriţilor, care locuiau dincolo de Iordan, şi ei au luptat^(KO) împotriva voastră. I-am dat în mâinile voastre; aţi pus stăpânire pe ţara lor şi i-am nimicit dinaintea voastră. ⁹ Balac^(KP), fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s-a sculat şi a pornit la luptă împotriva lui Israel. A chemat^(KQ) pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme. ¹⁰ Dar n-am vrut^(KR) să ascult pe Balaam: el v-a^(KS) binecuvântat şi v-am izbăvit din mâna lui Balac. ¹¹ Aţi trecut^(KT) Iordanul şi aţi ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat^(KU) împotriva voastră: amoriţii, fereziţii, canaaniţii, hetiţii, ghirgasiţii, heviţii şi iebusiţii. I-am dat în mâinile voastre, ¹² am trimis^(KV) înaintea voastră viespe bondărească şi i-a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împăraţi ai amoriţilor: nu cu sabia^(KW), nici cu arcul tău. ¹³ V-am dat o ţară pe care n-o munciserăţi, cetăţi^(KX) pe care nu le zidiserăţi, dar pe care le locuiţi, vii şi măslini pe care nu-i sădiserăţi, dar care vă slujesc ca hrană.’

Făgăduinţele poporului

¹⁴ Acum, temeţi-vă^(KY) de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate^(KZ) şi credincioşie. Depărtaţi^(LA) dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în^(LB) Egipt şi slujiţi Domnului. ¹⁵ Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi^(LC) astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor^(LD) cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor^(LE) amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât^(LF) despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. ¹⁶ Poporul a răspuns şi a zis: „Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei. ¹⁷ Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, pe noi şi pe părinţii noştri; El a făcut înaintea ochilor noştri acele minuni mari şi ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi în mijlocul tuturor popoarelor pe la care am trecut. ¹⁸ El a izgonit dinaintea noastră pe toate popoarele şi pe amoriţii care locuiau ţara aceasta. Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.” ¹⁹ Iosua a zis poporului: „Voi nu^(LG) veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu^(LH) sfânt, un Dumnezeu^(LI) gelos; El nu^(LJ) vă va ierta fărădelegile şi păcatele. ²⁰ Când^(LK) veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va^(LL) întoarce şi vă va face rău, şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine”. ²¹ Poporul a zis lui Iosua: „Nu! Căci vom sluji Domnului”. ²² Iosua a zis poporului: „Voi sunteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales^(LM) pe Domnul, ca să-I slujiţi.”

Ei au răspuns: „Suntem martori!” ²³ „Scoateţi^(LN) dar dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.” ²⁴ Şi poporul a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru şi vom asculta glasul Lui”. ²⁵ Iosua a făcut în ziua aceea un^(LO) legământ cu poporul şi i-a dat legi şi porunci la^(LP) Sihem. ²⁶ Iosua a scris^(LQ) aceste lucruri în cartea Legii lui Dumnezeu. A luat o^(LR) piatră mare şi a ridicat-o^(LS) acolo sub^(LT) stejarul care era în locul închinat Domnului. ²⁷ Şi Iosua a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martoră^(LU) împotriva noastră, căci a auzit^(LV) toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul; ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu fiţi necredincioşi Dumnezeului vostru”. ²⁸ Apoi Iosua^(LW) a dat drumul poporului şi s-a dus fiecare în moştenirea lui.

Moartea lui Iosua

²⁹ După aceste^(LX) lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. ³⁰ L-au înmormântat în ţinutul care-i căzuse la împărţeală, la Timnat-Serah^(LY), în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş. ³¹ Israel^(LZ) a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care cunoşteau^(MA) tot ce făcuse Domnul pentru Israel. ³² Oasele^(MB) lui Iosif, pe care le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinei pe care o cumpărase^(MC) Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif. ³³ Eleazar, fiul lui Aaron, a murit şi a fost îngropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului său Fineas, în muntele^(MD) lui Efraim.