Autoritatea lui Isus

20 Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii şi L-au întrebat:

– Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?

El le-a răspuns:

– Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“ Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era. Atunci şi Isus le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda vierilor

Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:

„Un om a plantat o vie[a], a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată. 10 La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei.

Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A mai trimis un alt sclav, dar şi pe acela l-au bătut, l-au înjosit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară.

13 Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!» 14 Dar viticultorii, când l-au văzut, şi-au zis unii altora: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm pentru ca moştenirea să fie a noastră!» 15 Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

Aşadar, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“

Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“[b] 17 Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris:

«Piatra pe care au respins-o zidarii
    a devenit piatra din capul unghiului.»[c]?

18 Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“

19 Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă.

Tributul datorat Cezarului

20 Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. 21 Aceştia L-au întrebat:

– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului[d] sau nu?

23 El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

24 – Arătaţi-mi un denar[e]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?

– Ale Cezarului, au răspuns ei.

25 El le-a zis:

– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![f]

26 Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

27 Apoi au venit la El nişte saduchei[g], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

28 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[h] 29 Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii. 30 Cu al doilea s-a întâmplat la fel. 31 Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii. 32 Femeia a murit ultima dintre toţi. 33 Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

34 Isus le-a răspuns:

– Copiii[i] veacului acestuia se însoară şi se mărită, 35 dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, 36 căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov[j]. 38 Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

39 Atunci unii dintre cărturari I-au zis:

– Învăţătorule, bine ai zis!

40 Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

41 El însă i-a întrebat:

– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? 42 Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune:

„Domnul I-a zis Domnului meu[k]:
    «Şezi la dreapta Mea,
43 până voi face din duşmanii Tăi
        aşternut[l] al picioarelor Tale!»“[m]

44 Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

45 Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: 46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. 47 Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Footnotes

  1. Luca 20:9 Vezi Is. 5:1-7
  2. Luca 20:16 Sau: Doamne fereşte!
  3. Luca 20:17 Vezi Ps. 118:22
  4. Luca 20:22 Vezi nota de la 2:1; şi în vs. 24, 25
  5. Luca 20:24 Moneda romană cea mai comună în acele vremuri; pe o parte avea chipul împăratului roman iar pe cealaltă o inscripţie care susţinea că acesta este divin; pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41
  6. Luca 20:25 Probabil o aluzie la pretenţia afirmaţiei de pe reversul monedei; vezi nota de la 20:24
  7. Luca 20:27 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoţeşti; respectau legea scrisă, însă respingeau învăţăturile despre înviere, îngeri şi duhuri (vezi F.A. 23:8)
  8. Luca 20:28 Vezi Deut. 25:5-6; în cf. cu legea leviratului (lat.: levir, „cumnat“), fiul care avea să se nască era moştenitorul celui decedat, pentru a-i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei şi pentru a-i asigura văduvei un trai liniştit
  9. Luca 20:34 Lit.: fiii; idiom ebraic, păstrat şi în NT, care specifică apartenenţa la o anumită categorie; şi în v. 36
  10. Luca 20:37 Vezi Ex. 3:6
  11. Luca 20:42 În TM cuvintele pentru Domnul sunt diferite: Domnul (YHWH) i-a zis Stăpânului (Adoni) meu; în textul grecesc: Domnul (Kurios) i-a zis Domnului (Kurios) meu
  12. Luca 20:43 Termenul se referă la scăunaşul pe care un rege îşi odihnea picioarele, atunci când şedea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1)
  13. Luca 20:43 Vezi Ps. 110:1

Puterea lui Isus

20 Într-una(A) din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii, şi I-au zis: „Spune-ne, cu(B) ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-aţi crezut?’ Şi dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci(C) este încredinţat că Ioan era un proroc.” Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan. Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri”.

Pilda vierilor

Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un(D) om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată. 10 La vremea rodurilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară. 13 Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste’. 14 Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: ‘Iată moştenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră’. 15 Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” 17 Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra(E) pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului? 18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi(F), pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?’ ” 19 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

Birul cezarului

20 Au(G) început să pândească pe Isus şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului. 21 Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule(H), ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?” 23 Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? 24 Arătaţi-Mi un ban[a]. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei. 25 Atunci, El le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. 26 Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

27 Unii(I) din saduchei, care(J) zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus: 28 „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise(K): ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său’. 29 Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără copii. 30 Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii. 31 A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii. 32 La urma tuturor, a murit şi femeia. 33 Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.” 34 Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită, 35 dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36 Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi(L) ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind(M) fii ai învierii. 37 Dar că morţii învie, a(N) arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numeşte pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’. 38 Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi(O) sunt vii.” 39 Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis”. 40 Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

Al cui fiu este Hristosul?

41 Isus le-a zis: „Cum(P) se zice că Hristosul este fiul lui David? 42 Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis(Q) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea 43 până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’ ” 44 Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?

Cărturarii mustraţi de Isus

45 Atunci(R) a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46 „Păziţi-vă(S) de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le(T) facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe 47 şi(U) casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”

Footnotes

  1. Luca 20:24 Greceşte: dinar.

The Authority of Jesus Questioned(A)

20 One day as Jesus was teaching the people in the temple courts(B) and proclaiming the good news,(C) the chief priests and the teachers of the law, together with the elders, came up to him. “Tell us by what authority you are doing these things,” they said. “Who gave you this authority?”(D)

He replied, “I will also ask you a question. Tell me: John’s baptism(E)—was it from heaven, or of human origin?”

They discussed it among themselves and said, “If we say, ‘From heaven,’ he will ask, ‘Why didn’t you believe him?’ But if we say, ‘Of human origin,’ all the people(F) will stone us, because they are persuaded that John was a prophet.”(G)

So they answered, “We don’t know where it was from.”

Jesus said, “Neither will I tell you by what authority I am doing these things.”

The Parable of the Tenants(H)

He went on to tell the people this parable: “A man planted a vineyard,(I) rented it to some farmers and went away for a long time.(J) 10 At harvest time he sent a servant to the tenants so they would give him some of the fruit of the vineyard. But the tenants beat him and sent him away empty-handed. 11 He sent another servant, but that one also they beat and treated shamefully and sent away empty-handed. 12 He sent still a third, and they wounded him and threw him out.

13 “Then the owner of the vineyard said, ‘What shall I do? I will send my son, whom I love;(K) perhaps they will respect him.’

14 “But when the tenants saw him, they talked the matter over. ‘This is the heir,’ they said. ‘Let’s kill him, and the inheritance will be ours.’ 15 So they threw him out of the vineyard and killed him.

“What then will the owner of the vineyard do to them? 16 He will come and kill those tenants(L) and give the vineyard to others.”

When the people heard this, they said, “God forbid!”

17 Jesus looked directly at them and asked, “Then what is the meaning of that which is written:

“‘The stone the builders rejected
    has become the cornerstone’[a]?(M)

18 Everyone who falls on that stone will be broken to pieces; anyone on whom it falls will be crushed.”(N)

19 The teachers of the law and the chief priests looked for a way to arrest him(O) immediately, because they knew he had spoken this parable against them. But they were afraid of the people.(P)

Paying Taxes to Caesar(Q)

20 Keeping a close watch on him, they sent spies, who pretended to be sincere. They hoped to catch Jesus in something he said,(R) so that they might hand him over to the power and authority of the governor.(S) 21 So the spies questioned him: “Teacher, we know that you speak and teach what is right, and that you do not show partiality but teach the way of God in accordance with the truth.(T) 22 Is it right for us to pay taxes to Caesar or not?”

23 He saw through their duplicity and said to them, 24 “Show me a denarius. Whose image and inscription are on it?”

“Caesar’s,” they replied.

25 He said to them, “Then give back to Caesar what is Caesar’s,(U) and to God what is God’s.”

26 They were unable to trap him in what he had said there in public. And astonished by his answer, they became silent.

The Resurrection and Marriage(V)

27 Some of the Sadducees,(W) who say there is no resurrection,(X) came to Jesus with a question. 28 “Teacher,” they said, “Moses wrote for us that if a man’s brother dies and leaves a wife but no children, the man must marry the widow and raise up offspring for his brother.(Y) 29 Now there were seven brothers. The first one married a woman and died childless. 30 The second 31 and then the third married her, and in the same way the seven died, leaving no children. 32 Finally, the woman died too. 33 Now then, at the resurrection whose wife will she be, since the seven were married to her?”

34 Jesus replied, “The people of this age marry and are given in marriage. 35 But those who are considered worthy of taking part in the age to come(Z) and in the resurrection from the dead will neither marry nor be given in marriage, 36 and they can no longer die; for they are like the angels. They are God’s children,(AA) since they are children of the resurrection. 37 But in the account of the burning bush, even Moses showed that the dead rise, for he calls the Lord ‘the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob.’[b](AB) 38 He is not the God of the dead, but of the living, for to him all are alive.”

39 Some of the teachers of the law responded, “Well said, teacher!” 40 And no one dared to ask him any more questions.(AC)

Whose Son Is the Messiah?(AD)

41 Then Jesus said to them, “Why is it said that the Messiah is the son of David?(AE) 42 David himself declares in the Book of Psalms:

“‘The Lord said to my Lord:
    “Sit at my right hand
43 until I make your enemies
    a footstool for your feet.”’[c](AF)

44 David calls him ‘Lord.’ How then can he be his son?”

Warning Against the Teachers of the Law

45 While all the people were listening, Jesus said to his disciples, 46 “Beware of the teachers of the law. They like to walk around in flowing robes and love to be greeted with respect in the marketplaces and have the most important seats in the synagogues and the places of honor at banquets.(AG) 47 They devour widows’ houses and for a show make lengthy prayers. These men will be punished most severely.”

Footnotes

  1. Luke 20:17 Psalm 118:22
  2. Luke 20:37 Exodus 3:6
  3. Luke 20:43 Psalm 110:1